Iubirea nu ţine cont de sărbători impuse, tradiţionale sau importate, nu ţine cont de Sf. Valentin sau Dragobete, nu ţine cont de distanţe, de timp, de uitare sau de amintire. Iubirea nu ţine cont de religie, nu ţine cont de dogme, nu ţine cont de norme, nu ţine cont de părinţi şi nu mai ţine cont nici de sex.
Iubirea este una şi când o ai, pur şi simplu o simţi şi nu o pui la îndoială sau născoceşti incertitudini. Chiar dacă nu ţine cont de „limite”, când aş fi găsit cel mai bun prilej să vorbesc despre iubire dacă nu acum, când toată lumea vorbeşte despre asta?
Acum, să iau şi partea amuzantă a inimioarelor din „capul meu” de pe blogul Adevărul, nu neg că îmi place să am un colţ al iubirii, că „Lady Corner” premiază iubirea sau că mi-ar fi cumva inutil vreun premiu de acolo. Aş vrea, în general vorbind, să nu fie stricată noţiunea de iubire, totuşi, cu prea multe strategii de marketing. Lipsurile nu trebuie să ne fie amintite şi să ne depărteze de noţiunea de iubire! Doamne, câte iubiri se destramă şi se schimonosesc din pricina lipsurilor, a banilor, a datoriilor şi creditelor bancare. Iubirea nu trebuie cedată în favoarea lipsurilor!
Iubire nu se găseşte în conturi bancare
Iubirea nu se găseşte la piaţă, iubirea nu se poate cumpăra cu nici un ban, cu nicio floare, cu nimic. Iubirea nu este „proprietate”, iubirea nu se cere, iubirea nu se oferă cadou. Tot ce este condiţionat şi material nu este iubire. Iubirea nu se găseşte în conturi bancare, ci în cotloanele inimii.
Iubirea se distruge atunci când se împart averi şi copii, când se impută acţiuni, când se aruncă cu săbii şi orgolii, când există teamă de comunicare sau de acceptare, când nivelul aşteptărilor este depăşit şi, mai ales atunci când se schimonoseşte frumosul.
Darurile de iubire nu se fac doar cu ocazia Sf. Valentin (14 februarie) sau de Dragobete (24 februarie), se fac din inimă şi în orice zi. Nu se dăruieşte nimic pentru a demonstra iubirea, ci se oferă simbolul iubirii de împlinire reciprocă.
Fii fericit că trăieşti şi iubeşte din toată inima!
Nu dau citate din Biblie şi nu dau nici lecţii! Scriu doar ce simt şi ce consider că ar trebui să transmit. Am doar o opinie. Lecţii despre iubire nu-ţi poate da nimeni! Nici preotul, nici părinţii, nici profesorul, nici prietenii! Lecţia nu se predă, lecţia se însuşeşte cu propria simţire. Că o fi de la Dumnezeu, că o fi de la creier cu semnalele lui specifice sau de la glandele cu secreţii, nu ştiu! Dar iubirea clar nu se amestecă cu dorinţa fizică!
Iubirea poate fi selectivă, dar nu poate fi distrusă atunci când ea este ca o legătură definitivă între părinte şi copil. Nu vreau să ştiu şi nici să amintesc exemplele de „ucidere din culpă” a acestui tip de iubire.
Iubirea nu cunoaşte regretele mărturisirii ei, însă se recunoaşte deseori prin tăcerea ei, prin vorbe nerostite, dar înţelese, iubirea se citeşte pur şi simplu în ochi.
Din iubire se şi greşeşte, iar iertarea cu siguranţă este cea care uneşte şi nu dezbină. Duşmănia macină sufletul, nu te lasă să respiri, te sufocă, te atacă şi pierzi chiar minute cu propriul suflet pe care trebuie să-l iubeşti, în primul rând, să poţi transmite iubire.
Sentimentul de iubire este unic, iar iubirea rămâne în tine cu sau fără EL sau EA, dorinţa poate doar reuşi să mistuie dorul! Fii fericit că trăieşti şi iubeşte din toată inima!
Nu mai lungesc vorba şi repet ce am mai scris şi cu altă ocazie şi voi
scrie şi zice la infinit. Atunci când cunoşti cu adevărat sentimentul
iubirii să nu-ţi fie teamă să spui şi tu: „Te iubesc în
orice moment al zilei, în fiecare zi din an, în fiecare an din viaţă, cu
sufletul şi mintea deopotrivă, din energia Universului ce-mi dă
viaţă”...
Pentru tine, cel care citeşti!
Articol preluat din
adevarul.ro
