Înţelepciune
Paul Verlaine
Ascultă cântecul meu dulce:
Spre-a-ţi place,plânge-ncetişor!
E lin ca apele-n izvor,
Când vin pe verzi muschi să se culce!
Ştii bine vocea(Ţi-a fost dragă?)
Dar azi e-o şoaptă care piere,
Cum este văduva-n durere
Şi totuşi cu mândria-ntreagă,
Ce-n voalul cuprinzându-i părul,
Mişcând sub briza toamnei ude,
Arată lumii şi ascunde,
Ca pe un astru,adevărul.
Iar vocea care-o ştii,îţi spune
Că bunatatea-i totu-n viaţă,
Că ora morţii,când ne-ngheaţă,
Invidii,duşmănii răpune.
Şi mai şopteşte vocea blândă,
De-al simplităţii rar tezaur
Şi despre nunţile de aur,
Şi pacea tandră făr' izbândă.
Primeşte glasul ce insistă
În purul lui epitalam.
Un dar mai bun în suflet n-am,
Să schimbe inima cea tristă.
În pace,sufletul meu simte,
Mâhnita inimii povară...
Morala lui e-atât de clară!
Ascultă cântecul cuminte!
Cu drag,pentru voi....
